Viaţa ca joc de noroc: Andrei Nourescu

Am crezut dintotdeauna că viaţa este un joc de ruletă, uneori pariezi pe seama intuiţiei, alteori îţi faci calcule precise, dar mai mereu te surprinde. Îmi place să spun că viaţa nu poate fi „jucată” cu adevărat decât de oamenii puternici. Un astfel de om este şi Andrei Nourescu. Atunci când l-am cunoscut, ştiam despre el că a fost prezent la şase ediţii ale Jocurilor Olimpice, că a fost premiat de două ori “Reporterul Anului”, că în 2003, a fost primul ziarist din presa scrisă din România care a ajuns în Irak şi a trimis corespondenţe din timpul războiului, că a realizat şi prezentat pentru Realitatea TV, GSPTV şi Dolce Sport peste 600 de emisiuni în direct şi a transmis zeci de corespondenţe live pentru ProTV şi Antena 1. Ceea ce nu ştiam e că în spatele modestiei şi dincolo de vorbele puţine, se ascunde un om puternic, pentru care riscurile sunt partea frumoasă şi indispensabilă a vieţii.

 

Elegantine.ro: De-a lungul timpului ai avut parte de lucruri frumoase, dar şi de nedreptăţi. Când te gândeşti la perioada în care tu ai devenit omul de astăzi, crezi că viaţa trebuie jucată sau trăită?

AN.: Jucată. Dar şi trăită (zâmbeşte). Adică aşa îmi place mie să o trăiesc, cu mult risc, jucând. Parcă aşa are farmec, doar când simt că risc şi joc la limită.

Elegantine.ro:  Lucrezi în media, eşti un nume sonor, dar toate acestea vin la pachet cu anumite responabilităţi. Cât de importantă este pentru tine imaginea pe care o afişezi, atât ca aspect, cât şi ca atitudine?

AN.:  Nu pun prea mare preţ pe responsabilitatea aceasta, în sensul că mă consider un om normal, ca oricare altul. Am grijă de imaginea mea în măsura în care mă respect pe mine, nu are legătură cu faptul ca aş fi sau nu persoană publică. Sigur că este foarte importantă imaginea, dar ţin la nuanţa aceasta, am grijă de ea pentru ca asta aş face-o în orice alte condiţii, nu pentru că este sau nu lumea cu ochii pe mine. În opinia mea, un bărbat trebuie să ştie să se poarte, să se îmbrace, să vorbească şi să se comporte, indiferent de domeniul de activitate. Nu te respecţi pe tine dacă nu ai grijă de lucrurile astea. Şi, din păcate, în Romania văd atât de des cazuri de bărbaţi care vorbesc urât cu o femeie, care scuipă, care umblă în şlapi pe stradă, care nu ştiu că trebuie să închidă un sacou. Şi mi se pare foarte trist asta.

Elegantine.ro: Noica spunea că există trei tipuri de cai: de tracţiune, circ şi cursă lungă. Într-o lume în care toţi îşi doresc să strălucească, mai avem cai de curse? Care sunt modelele tale?

AN.:  Nu prea cred că toţi îşi doresc să strălucească. Şi nu e nimic rău în a-ţi dori asta. Doar să nu o faci ostentativ sau cu opulenţă, ci discret, civilizat, elegant şi cu gust.

Elegantine.ro: Poker sau ruletă?

AN.:  Doar ruletă. Îmi place mult şi am jucat în cele mai mari cazinouri din lume, de la Las Vegas la Atlantic City, din Macao la Monte Carlo, sau din Kenya chiar la Moscova. Poker niciodată, nu ştiu să joc nici cărţi, nici table.

Elegantine.ro: Cu toţii alergăm după un anumit lucru, în funcţie de etapele vieţii: reuşite, bani, carieră, familie, linişte etc. După ce aleargă Andrei Nourescu în 2013?

AN.:  Eu? (râde). N-aş zice că alerg neapărat, dar fireşte că îmi doresc multe lucruri.  Un nivel de viaţă mai bun, în primul rând. E o tâmpenie că banii nu aduc fericirea, e o ipocrizie. În rest, nu ştiu, mi-aş dori să îmi permit să fac orice vreau, ceea ce acum nu pot, mi-aş dori să fiu mai important în domeniul în care lucrez, mi-ar plăcea să fac politică şi multe altele.

Elegantine.ro: Dacă femeile sunt îngrozite de trecerea timpului, bărbaţii o asociază cu maturitatea şi înţelepciunea. Făcând o analogie cu tine de acum zece ani, care sunt diferenţele?

AN.:  Cam mari. Atunci eram mai impulsiv, făceam poate lucruri pe care astăzi le-aş gândi de două ori înainte de a le face. Riscam mult, mult mai mult

Elegantine.ro: Te consideri un consumator de lux? Care este relaţia ta cu marile branduri?

AN.:  Da, deşi o fac doar în măsura în care mi-o permit. Nu ştiu dacă este neapărat lux, dar toată viaţa am preferat, decât să strâng banii sau să-i  adun sub pernă, să-mi fac toate poftele şi capriciile, de orice fel. Dacă am vrut o femeie de pe o copertă, am avut-o, dacă am vrut să-mi fac ziua de naştere în Hong Kong, am făcut-o, dacă mi-am dorit cutare ceas sau cutare cadou, mi l-am oferit. Dacă mi-am dorit să iau cina cu o femeie anume la NOBU, în Bahamas, am făcut-o. Poate este un lux, poate nu. Cât despre relaţia cu marile branduri, da, decât să-mi cumpăr trei pantofi de la Zara, prefer, cu aceiaşi bani, o singură pereche, dar de la Prada sau de la Hogan. Atunci când pot. Cum, la fel de bine, n-am nicio problemă să mănânc la McD sau să zbor cu low cost.

 

Elegantine.ro: Dacă în multiple triburi şi culturi există diverse ritualuri prin care băiatul devine bărbat, care crezi că este condiţia prin care se întâmplă acelaşi lucru în zilele şi în lumea noastră?

AN.:  Chiar nu m-am gândit niciodată la asta. Eu cred că în zilele noastre nu devii bărbat, ci te naşti. Poţi să fii bărbat sau poţi să nu fi. Sau, în fine, hai să spunem că eşti bărbat atunci când îţi asumi responsabilităţi, riscuri, când îţi trăieşti viaţa.

Elegantine.ro: Eşti înconjurat de femei superbe. Dincolo de asta, ce înseamnă pentru tine frumuseţea unei femei?

AN.:  Zici că sunt? Mulţumesc. Uite, asta poate răspunde la întrebarea anterioară. Frumuseţea unei femei? E de sus până jos, de la cum ştie să stea pe tocuri, la glezne, la trup, la faţă, ochi etc.. Dar şi creierul, personalitatea şi inteligenţa contribuie decisiv la frumuseţea unei femei.

Elegantine.ro: Destin sau liber arbitru? Crezi în noroc?

AN.:  Ambele. Da, cred în noroc, unii îl au din plin, cred şi în destin. Nu cred în superstiţii, zodii, vrăji şi alte lucruri de genul acesta.

Elegantine.ro: Ce ţi-ai dori in viitorul apropiat?

AN.:  În ordinea priorităţilor? Să fiu sănătos. Să câştig mai bine. Să nu mi se mai blocheze Blackberry-ul de care sunt dependent. Să am cât mai puţin de-a face cu oamenii frustraţi şi răi. Nu în ultimul rând, să ajung să văd singura zonă de pe Glob în care n-am ajuns, Tahiti, Bora Bora, adica Polinesia Franceză.