Ucigașul tăcut al lui Napoleon

Lider mondial de origine corsicană, recunoscut drept un model militar al anilor 1800-1900, Napoleon Bonaparte este una dintre personalitățile celebre ale căror decese sunt încă puse sub semnul întrebării.

Insula Sf. Elena din sudul Oceanului Atlantic (adiacent coastei de Vest de Africii) reprezintă locul ultimilor ani de viață ai lui Napoleon. Acesta a fost exilat în anul 1815 pe această insulă, alături de câțiva oameni de încredere și a decedat la nici 6 ani după acest eveniment. Moartea lui Napoleon Bonaparte a fost intens dezbătută din cauza diversității surselor istorice care atestă evenimente diferite. Cu toate acestea, posibile intoxicații cronice sunt pe cale de a fi acceptate.

napoleon

Pasiunea lui Napoleon pentru culoarea verde poate reprezenta cu succes cauza de bază a morții sale, din cauza pigmenților ce erau folosiți în perioada respectivă, cu precădere Verdele Scheele. Acesta este o sare de cupru a acidului arsenic (arsenit acid de cupru), care era intens folosit în pictură și pentru vopsirea pereților. Comportamentul acestei substanțe este dual (la fel ca și personalitatea lui Napoleon, după unele surse istorice).

Dacă Verdele lui Scheele se umezea,  sarea se transforma  în vapori otrăvitori  de arsenic (oxid de arsen III) și un compus albastru (hidroxid de cupru),ce se înverzea în contact cu aerul  (formând astfel carbonatul de cupru, pigment verde folosit ulterior în pictură). Este clar faptul că modificarea de culoare fiind insignifiantă, proprietarii locuințelor/ tablourilor nu sesizau aceste modificări de cromatică sau nu le dădeau importanță.

Pe de altă parte, în 1893, cercetătorul italian, Gosio, a descoperit că, sub influența umezelii, un fung din familia Ascomycetelor era capabil să ”organifice” anionii de arsen în trimetil arsen, un compus organic cu puternic miros de usturoi. Cu toate acestea nu există scrieri care să sugereze mirosul de usturoi din camera lui Napoleon.

masqueofthereddeath_green_room_by_pimpdaddyhetzer

Indiferent de căile prin care ionii toxici de arsen (oxid de arsen, trimetil arsen sau chiar hidrură de arsen, după alte experimente) erau sintetizați, se pare că Napoleon a locuit într-o atmosferă ”arsenică”, care i-a determinat arsenicoza. Acest fapt este demonstrat de cantitatea mare de arsen descoperită în firele de păr ale acestuia.

Toxicitatea arsenului acestuia se manifestă la nivelul ADN-ului uman unde intervine în modificări de conformație ale acestuia, alterând astfel funcțiile de diviziune ale celulei. Ionii de arsen III ( din oxidul de arsen) inhibă enzime purtătoare de grupări sulfhidril, alterând astfel funcții metabolice de bază. Pe de altă parte, ionii de arsen V (din arseniți) decuplează fosforilarea oxidativă (izvorul de purtător de energie al celulei), conducând la ”oboseală celulară” și moarte de cauză citotoxică.

Concluzia? Să ne alegem cu grijă culorile preferate!

kersting-girl-embroidering

de Lucian Scurtu, (UMF ”Carol Davila” București)

One Comment

  1. dragut, felicitari!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *