Paul Richard Nicolau: când doi-ul învinge turma

Se spune că pentru a face bani, ai nevoie de bani. În cazul lui Paul Richard Nicolau, au fost necesare o minte ageră și o intuiție pe măsură. În timp ce alți antreprenori își caută inspirația pe meleaguri străine, importând modele de afaceri și comportament, Richard a parcurs un drum în sens invers, spre amintirile copilăriei. Așa a luat naștere Taverna Racilor, o reîntoarcere la micile plăceri ale vieții atât în plan vizual, cât și gustativ sau olfactiv. De altfel, mulți ar putea găsi că madlena din celebrul roman al lui Proust este înlocuită pe Calea Buzești, la numărul 55-57, de către raci și atmosfera anacronică în care clientul este invitat să pătrundă.

De la speculant la antreprenor

”Important este să nu tragi pe nimeni în jos. Se întâmplă ca atunci când pornești pe căile antreprenoriatului , să ajungi să faci foamea până reușești să demonstrezi ceva. Poți face bani fără să ai bani cu această condiție: să încerci, pe cât posibil, să-i menajezi pe ceilalți. Dacă tu suferi, să nu sufere și ei”. Cu o naturalețe dezarmantă și zâmbetul neșters de pe chip, Paul Nicolau nu se sfiește să își spună povestea. A fost jos, a fost foarte sus, după care a ajuns și mai jos. O viață în care suișurile și coborâșurile au alternat rapid, la extreme, dar pe care proprietarul Tavernei Racilor și le asumă pe deplin. A pornit această afacere în 2009 cu bani de împrumut. Mai precis, 8000 lei și o agendă în care avea să-și noteze contactele ce i-au schimbat viața. Și cifrele din conturi. „Acum se spune că sunt antreprenor, eu mă numesc  speculant. Cel mai important atuu al meu a fost naturalețea, faptul că nu m-am străduit să par altceva decât sunt. N-am nicio problemă în a spune că nu am terminat niciuna dintre cele trei facultăți începute. În momentele grele mi-am dorit să fi învățat mai mult, însă acest lucru nu m-a împiedicat să reușesc  în plan profesional. Calitățile de leadership nu se educă în timp, te naști cu ele. Iar eu sunt un lider.”

Despre familie și optimism

La cei 28 de ani pe care îi are în prezent, lumea a căpătat o nouă formă. Prioritățile și valorile împărtășite fac dovada unei masculinități în care timpul a fost testul suprem. Băiatul care până mai ieri căuta distracția sub toate formele ei, a devenit bărbatul care știe că există o vreme pentru toate. Admite că e bine să îți trăiești nebunia în tinerețe, pentru a nu-și cere drepturile mai târziu în viață, dar toate au o limită. „La un moment dat, te saturi. Astăzi mă încântă ideea de doi. Până acum mă încânta ideea de turmă” afirmă Paul Nicolau, care și-a propus ca până la 30 de ani să facă primul milion de euro și să-și întemeieze propria familie.

Și pentru că tot am atins acest subiect, cel mai important om din viața sa e, fără doar și poate, mama. Singura care a crezut în fiul ei chiar și atunci când nimeni nu mai spera la o revenire. Nu a avut știința vorbelor alese, dar încrederea sinceră a câștigat în defavoarea cuvintele nespuse. Cu inima ușoară și eterna-i supradoză de umor, omul cu racii nu crede în tristețe. A transformat optimismul în esența înaintării în viață și se consideră cel mai fericit om din câți cunoaște. Dacă plânsul este un sport național practicat nu atât din nevoie, cât din obișnuința românilor, el refuză să se alinieze în rândul celor marcați de realitate. „Problemele sunt situații. Să fim sinceri, ce se poate întâmpla atât de rău când ai o problemă? Nu o rezolvi azi, nu o rezolvi mâine, până la urmă tot scapi de ea. Important este  ca seara să pui capul pe pernă liniștit. Indiferent de munca și de meseria ta, acesta este cel mai mare profit”.

Generozitatea ca viciu

Nu are planuri de a investi în alte afaceri pentru moment și spune cu nu știe să facă altceva cu o modestie auto-ironică. Îi place să sară cu parașuta, crede în Dumnezeu, încredere, vis, nebunie și i-ar face plăcere ca Traian Băsescu să îi treacă pragul într-o zi. Nu de alta, doar să-i dea o porție de raci. E amuzant, e unul dintre cei mai joviali oameni pe care îi poți cunoaște, dar tot pe atât de profund. Observă maladiile epocii și lumii, dar știe că singurul mod de a te feri este de a nu fugi de ele.  Cert este un lucru, Paul Richard Nicolau e un consumator declarat al bunurilor și serviciilor de lux. „Românul s-a născut Moet, tuturor ne place luxul. De exemplu, n-am Logan, am ultimul tip de Mercedes, cei care produc toate lucrurile astea scumpe, le fac pentru a fi cumpărate de oameni cu bani. Nu-mi plac oamenii care au bani și nu se bucură de ei”. Consideră că cel mai mare viciu pe care îl are este „generozitatea”, dar bucuria de a oferi nu poate fi egalată de nimic. Are un stil de viață haotic, caută intensitatea clipei în orice formă și simte prin toți porii: „trăiesc. Nu trăiesc sănătos”.