Paradigma unui Sisif modern
Vine o vreme când alegem să ne domesticim. Ne cumpărăm oale, tigăi, storcătoare, investim în obiecte care să ne uşureze viaţa. Atunci vine altă vreme. Căutăm o persoană care să le folosească. Nu avem nevoie de teleshopping, viaţa în sine este un program care ne prezintă variante pentru toate aşteptările şi buzunarele. Alegem. După ceva timp descoperim prima fisură. Trecem cu vederea, apar altele noi. În vitrine strălucesc sute de produse. Iar noi ştim cu exactitate ce vrem. Până când ne uităm la tot ce avem şi ne amintim cine doream să fim. Ne-am sălbăticit. Noi cu noi, noi de noi, noi faţă de idealurile noastre.
Vine o vreme când lucrurile şi oamenii vin fără să alegem. Nimic nu se înscrie în catalogul de produse, nimic nu bifează lista de nevoi. Nu se asortează cu butonii de la cămaşă, nu se potrivesc lângă vesela de porţelan şi nici nu sunt utile. Totuşi, le vrem. Ne-am domesticit.
„Missing Him” nu vorbeşte despre un El, ci despre Sisif ca metaforă a omului modern. Ne străduim să umplem un vid din noi înşine, suntem într-o perpetuă căutare şi fugă. Vrem şi nu prea. Alegerea de a da cu banul este o dovadă a liberului arbitru sau rezultatul este mâna destinului?
Photo: Roxana Enache
The paradigm of a modern Sisyphus
There comes a time when we choose to tame ourselves. We buy pots, pans, squeezers, we invest in objects that would make our lives easier. Then comes another time. We look for someone to use them. We don’t need teleshopping, life itself is a program which presents us versions for every expectation or budget. We choose. After a while we discover the first crack. We condone it, new ones appear. Hundreds of products glow in shop cases. And we know exactly what we want. Until we look at everything we have and remember who we wanted to be. We have estranged from ourselves, from the others and from our ideals.
There comes a time when things and people come without us choosing. Nothing figures in the product catalog, nothing ticks the list of needs. They either don’t match the shirt cufflinks or the china, or are they useful. However, we want them. We have tamed ourselves.
“Missing Him” doesn’t tell the story of a He, but of Sisyphus as a metaphor of the modern man. We do our best to fill an empty space from within, we are in an endless search and run. We’re not sure what we want. Is the choice of flipping the coin proof of free will or the result is the hand of fate?
One Comment
Leave a Comment
Ultimele articole
Parteneri
Am citit aseara si retciit paragraful 3-,m-am trezit de dimineata si am citit din nou!E absolut superb,ospitalitatea .o minune etica a romanilor si un gest de aparare in fata agresivitatii strainilor!Pur si simplu m-au invadat argumentele in favoarea acestei afirmatii!As citi cu placere o carte pe tema aceasta Cred ca originile ospitalitatii poporul ui nostru sunt precrestine,din vremuri de inceput cand se locuia in colibe grupate in luminisuri de padure Povestile populare spun cum adesea venea zmeul pe acolo cu gand de pradare si era pus la masa si servit cu ce era mai bun,chiar daca asta insemna toate oile si toate vitele satului,cuptoare de paine si ciubere de vin pe care el le dadea gata si apoi cadea ca mort de satul si sforaia de ingrozea pruncii de la tita cu sforaitul lui!!!Timpul acesta ar fi fost ideal la Budica britanicilor pentru o scurtare de cap sau de capete,pentru ca de obicei zmeul avea mai multe,dar nu acesta era scenariul pe meleagurile patriei noastre;dupa legile ospitalitatii noastre,zmeul se trezea teafar si hodinit si tocmai asta il facea sa-l prinda rusinea si sa dispara in intunericul padurii pentru multa vreme sau chiar pentru totdeauna.Ospitalitatea era si strategia de a-i arata dusmanului ca ce ai tu nu e ce cauta el,totusi,e esenta vietii si daca asta vrea poate avea si el la el acasa,nu e nevoie sa prade si sa asupreasca,iar daca nu asta vrea,e liber sa incerce aiurea si sa mearga pe pustii locuri,cum au mers multe hoarde migratoare Ospitalitatea a rezolvat chiar razboaie intre frati,cand Lisimah de la sud de Dunare infrant de Dromichetes de la nord de Dunare,el,Lisimah fiind expansionistul si atacatorul,in loc de pedeapsa capitala sau prizonierat jalnic pe viata,a avut parte de un ospat pe cinste cu mancarea servita in vasele lui de aur,iar Dromichetes a baut si a mancat aceleasi bucate dar in vase de lut,in simplitate si fara pompa!Morala a fost,frate,daca aurul si luxul sunt deja la tine,ce cauti la saracia mea?Se spune ca nu l-a mai atacat pe Dromichetes niciodata!Fac un popas sa va spun ca tare ma tem ca inteleg ce vreti sa spuneti cu indoiala si ezitarea de a aduce un asemenea subiect precum Patria pe Blog ca in mod sigur eu reprezint un rabat de la stilul blogului pentru faptul ca sunt prea narativ,organic si olfactiv in loc sa vin cu sublimare de idei,dar consolati-va cu faptul ca starniti ecouri profunde in cititori si diversitatea in comunicare ne fereste de rutina si apatie Sunt un om cu senzori intricati La mine versurile au miros si arome,muzica deruleaza imagini clare pe care le-as putea picta,agramatismele imi declanseaza reflex voma,iar doua cuvinte frumos rostite pot sa le multiplic intr-o simfonie de lupta a contrariilor pentru a le regasi in cele din urma la fel de victorioase asupra mea ca in prima clipa Asa se intampla cu ospitalitatea romanului,o minune etica recunoscuta ,Doamne,ce frumos rasuna si iarasi imi aduc aminte de ceva ce nu ma pot abtine sa nu povestesc Ma aflam la Iasi cu ani in urma la o lansare de carte depre istoria vinurilor in regiunea Iasilor si autorul,un domn Profesor cu renume dincolo de granite chiar,povestea S-a intamplat in timpul celui deal doilea razboi mondial,un General nazist si escorta lui au fost trimisi sa inspecteze trupele romane aliate cu ei la ora aceea.Inspectia a iesit bine,iar masa de dupa a topit orice spirit belicos:fripturi alese,placinte cu poale-n brau si vinuri,ah,vinurile noastre de Cotesti,de Dealu Mare forme de relief line,leganate si ametitoare,ca niste fuioare de ceata toamna,ca mirosul de tamaie sfant cadelnitat peste capul pacatosului coplesit de iertare La un moment dat a venit vremea de mers la o toaleta!!Si atunci s-a rupt vraja,Generalul neamt a iesit de acolo numai tunete si trasnete,stergandu-si indesat cizmele lui impecabile de iarba generoasa din jur Omologul lui roman,Generalul nostru ,l-a intrebat plin de uimire si ingrijorare,empatic cu fata schimonosita de dezgust si greata a nazistului: dar ce s-a intamplat,domnule General? Cu ochii holbati si stomacul in gat,acesta racnea in nestire: keine Ordnung!keine Ordnung!incercand astfel sa rezume ce a vazut el la acea toaleta de campanie!Atunci Generalul nostru a ridicat un deget la mustata in semn de kein Wort si cealalta mana a pus-o impaciuitor pe umarul cu svastica si privindu-l intens in ochi ,i-a spus calm ca de la barbat la barbat,cu glasul hututat de magurile Odobestilor: Sa-ti para bine ca-i asa!!Ca daca era Ordnung la noi,acum eram noi la voi si nu invers!