Film. Imagine. Fotografie.

Comunicare prin imagini, de la fotografie la film. Din exterior, nu numai că pare o lume fascinantă şi strălucitoare, ci şi o lume care nu cunoaşte frigul sau ploaia, o lume în care este aproape imposibil să ajungi. Claudiu Ciprian Popa este un artist al acestei lumi despre care vorbim, de la el am învăţat, poate, unul dintre cele mai importante lucruri sub forma unei ironii subtile: „Cu cât e mai complicată o chestiune, cu atât omul o va aprecia mai mult. Ce nu înţelege, crede că e artă”. După numeroase apariţii şi premii la festivaluri precum: Vila do Conde Portugalia, Tribeca Film Festival NY,  Indie Lisabona 08, Cinemaiubit, dar şi realizarea unora dintre cele mai cunoscute spoturi pentru Ariel, Dacia Sandero, îngheţata ROM, Kinder, iar lista poate continua, Claudiu vorbeşte despre realitatea artei şi arta realităţii pentru Elegantine.  

Elegantine: Ce este imaginea pentru omul Claudiu Ciprian Popa şi ce este pentru artistul cu acelaşi nume?

CCP: Omul sau artistul sunt aceeași persoană. Eu cred că artist ești cand te consideră alții artist nu când ești tu în capul tău artist. Altfel făcând o glumă, artistul e şi el om. Imaginea pentru omul/artistul din mine înseamnă emoție, poveste, armonie, echilibru.

Elegantine: Este un act de curaj să fii freelancer în zilele noastre. Experienţa şi renumele aduc stabilitatea financiară de-a lungul timpului?

CCP: Se pare că este mai degrabă un act de nebunie, în lumea de azi, dar și de încăpățânare din partea mea. Refuz să mai fiu un angajat. Ca freelancer ai o nesiguranță continuă, dar ai alte avantaje. Experiența conta înainte de era digitală, acum nu mai dă aproape nimeni doi bani pe experiență. Foarte rar când vreun client mai pomeneşte de asta. Probabil că le este greu sa îți ceară să muncești aproape pe gratis după ce ridică problema experienței. Renumele nu știu daca îți aduce stabilitate financiară, probabil ca da. O să îți spun exact după ce ajung celebru.

 Elegantine: Ai primit multe premii de-a lungul carierei. Te-aş întreba, totuşi, care este cea mai importantă lecţie primită odată cu ele?

CCP: Premiile nu iţi aduc nimic. Doar o satisfacție de moment pentru faptul că munca ta a fost apreciată de cineva. Cand am primit premiul la festivalul Cinemaiubit, pentru cea mai bună imagine în film de scurt-metraj, luni de zile nu am mai primit nici o ofertă de film și practic nu prea am mai lucrat ficțiune. Abia în ultimii doi ani am mai făcut două filme de scurt-metraj.

 Elegantine: Cum defineşti arta şi artistul având ca puncte de reper trecutul şi prezentul?

CCP: Nu cred că sunt în măsură să dau definiții despre artă, dar pot să-mi dau cu părerea despre condiția artistului în trecut și în prezent din perspectiva personală. In țărișoara noastră, ca fotograf ești artist doar în anumite cercuri; altfel ești asociat cu pozar de nuntă aproape în toate cazurile. Păi de ce pozar și nu fotograf și de ce dacă faci poze la nunți nu poți fi artist? Eu nu mai fac poze la nunți chiar și din acest motiv. La noi e considerată mai mult o meserie decât o artă. Era digitală a adus o inflație de fotografi și directori de imagine aproape peste noapte. Mulți au intrat cu bocancii în aceste meserii. Practic le-au devalorizat. Au confundat cumparatul unui DSLR cu profesionalismul. Meseriile astea au și ele o deontologie, niște rigori, niște standarde pe care nu prea le înveți în școală, oricum nu în orice școală. Înainte era mai greu sa devii fotograf peste noapte, iar ca profesionist erai mai respectat chiar și pentru faptul că erai singurul care știa ce și cum ai facut, rezultatele le vedeai de multe ori a doua zi cand veneau diapozitivele de la procesat, iar ședința foto era deja facută, deci banii cheltuiți. Atunci conta experienţa.

 Elegantine: Film sau fotografie?

CCP: Film şi fotografie.

 Elegantine: Se spune că un bun film mizează pe relaţia dintre regizor şi directorul de imagine. În ce măsură sunt regizorii români pregătiţi să construiască o astfel de relaţie fără a simţi că li se amputează orginalitatea şi autoritatea?

CCP: Un film bun mizează 100% pe un regizor bun, altfel nu iese ce trebuie. Regizorii români sunt foarte pregătiți pentru relația cu directorul de imagine. Nu li se amputează nimic, iar regizorii știu asta. Important este să-și aleagă echipa potrivită. Directorul de imagine e cel care crează lumea imaginată de regizor, e cel care o aduce din imaginar în vizibil, iar la sfârșit regizorii sunt beneficiarii muncii directorului de imagine mai mult decât directorul de imagine în sine. Câte nume de regizori de film îți vin în minte și câte de directori de imagine?

 Elegantine: Suprinzător, înainte de a studia filmul, ai absolvit Dreptul. Dacă toate se întâmplă cu un rost, care crezi că este acesta în cazul de faţă? Cum se reflectă în activitatea ta prezentă?

CCP: Aventura mea la drept a fost un accident și o greșeală în care am persistat, deci o prostie. Nu a insemnat decat o mare pierdere de timp. E și asta o experiență de viață.

 Elegantine:  De la filme premiate la festivaluri internaţionale şi până la câteva dintre cele mai cunoscute spoturi din publicitatea românească, ai cunoscut şi ce înseamnă arta, dar şi comercialul din perspectiva creatorului. Cum vezi tu relaţia dintre cele două, se agreează sau se anulează? Cât de comercial trebuie să fie un artist?

CCP: Un artist trebuie să vândă. Trebuie să aibă din ce trăi. Comercialul nu are nimic rău în sine, iar eu chiar am reușit să mă exprim în câteva spoturi tv. Comercialul din Romania are însă multe probleme. Este în cele mai multe cazuri de calitate tehnică și artistică slabă, are mult grobianism, e plin de „cioace” cum zic actorii, e făcut pe brânci în cele mai multe cazuri. Desigur, totul pleacă de la bugete.

 Elegantine:  Dacă în urmă cu ceva timp vorbeam de bugete mai mult decât decente pentru realizarea unui spot tv de exemplu, astăzi ne lovim de sume derizorii şi de cerinţe fabuloase. Ce a provocat acest dezechilibru şi care este soluţia?

CCP: Clientul este cel care dă măsura calității comercialului. Cu cât taie mai mult din buget și cu cât se amestecă mai mult în creația propiu zisă, fără să aibă expertiza necesară, cu atât produsul comercial-artistic este mai slab. Iar la noi cam asta se întâmplă. „Nu avem buget, e criză, eu platesc și faci cum îți zic eu”, etc. Afară e un pic altfel, în L.A. am lucrat la un spot cu buget mic, dar chiar cand au bugete mici, clienții se asigură că sunt suficienți bani pentru a avea un comercial de calitate. Am întalnit clienți în România care mi-au zis că ce mare lucru fac, apăs pe un buton și cer o gramadă de bani. În afara faptului că nu era nici o gramadă de bani în discuție, atunci cand apăs pe butonul ăla, apăs pe un buton care costă zeci de mii de euro în fapt, vorbim de echipamente scumpe care asigură calitatea tehnică, apoi apăs pe butonul ăla dupa anii petrecuți în facultate și ca asistent foto, ani întregi de experienţă, toate astea au costat muncă și bani. Criza a produs acest dezechilibru, dar foarte mulți au profitat în negocieri. Clienţii au renunțat la calitate de cele mai multe ori pentru ieftin. Soluția ar fi să ne dorim să facem lucrurile cum trebuie și sa plătim pentru ele așa cum plătim atunci când ne achiziționăm alte produse.

 Elegantine: Fiecare meserie vine cu riscurile ei. Care sunt riscurile de a lucra într-un domeniu artistic?

CCP: Ca artist în perioada asta ești mai mereu în urmă cu chiria, cu rata la bancă pentru echipamente, cu lipsuri de tot felul, la fel ca și cei care prestează în alte domenii. Trebuie sa faci eforturi uriașe să ții pasul cu evoluția tehnică și nu apuci niciodată să faci lucrurile așa cum vrei. Nu ai nici un fel de suport real să te dezvolți, mai ales cu statul care te cocoșează cu taxele, dar care altfel a investit în tine, dar nu e interesat în recuperarea și protejarea propriei investiții. Ai o concurență neloială permanentă. Acum lucrurile funcționează altfel, trebuie să faci mai mult PR, marketing, socializare, contabilitate chiar, decât să muncești efectiv și să creezi. Așadar riscul cel mai mare este să nu apuci să faci ceea ce știi mai bine.

 Elegantine: Ce proiecte viitoare pregăteşti?

CCP: Am în pregătire un filmuleț „Corporate”, care sper să ducă mai apoi la un documentar. Mai am un alt documentar pe care ași vrea să-l încep. Iar în fotografie am o expozitie în faza de proiect și sper să iasă foarte bine.