Despre antreprenori, intre cafele si salopete

Îi vezi zâmbind larg pe la conferințele din domeniu, toți la 4 ace, folosind în exces jargonul și discutând, cu o mimă serioasă, despre trenduri și rezultate. ROI-uri, CPC-uri, KPI și alte acronime pompoase din 3 litere invadează conversațiile, unul mai gălăgios ca celălalt.

Două cafele și trei pișcoturi mai târziu, câteva cărți de vizită schimbate și antreprenorii (căci despre ei e vorba) lasă poleiala și se întorc în tranșee, la birou. Acolo unde adevărata muncă are loc. Acolo unde trendurile noi le mușcă din cota de piață, căci concurența le-a îmbrățișat, aparent, deja. Acolo unde rezultatele se lasă așteptate, cu toate precauțiile și bunele practici adoptate.

Indiferent de activitate, de la IT la echipamente de protectie, scenariul de mai sus este tipic pentru mulți antreprenori. Tineri sau cu experiență, în spatele mimei zâmbărețe de la evenimentele publice, cu toții ascund nopți nedormite de griji. Cafele și pateuri servite pe fugă, la birou, în loc de prânz. Și multe cifre pe care nu le înțeleg sau le înțeleg și-i sperie.

Și, apropo de cifre, imbracaminte de protectie și lucruri de speriat, citeam zilele trecute că România e fruntașa tragediilor la locul de muncă din Europa – mai exact, conform Eurostat – avem cele mai multe accidente de muncă fatale la 100.000 angajați = 7,1. Consecința directă, bineînțeles, a celor mai mici bugete alocate de companii, per angajat, pentru îmbrăcămintea de protecție & co.

Nu stiu ce mi-a venit să scriu despre asta. Probabil mi-am adus aminte de bunicul, care tot repeta: “Meseria e brățară de aur!” Meseria m-a dus la meseriași. Meseriașii la căști de protecție. De la căștile lipsă la accidente. De la accidente la statistici sumbre, și uite cum funcționează subconștientul ăsta de capul lui.

Dar, trecând de meseriași și revenind la antreprenori, am avut o revelație – probabil tot subconștientul la butoane. Cum mă uitam eu așa în jur, am realizat că tot ce mă înconjoară și-mi face viața mai dulce, a fost conceput de un antreprenor. De la espressor la low cost flights, de la Mac-ul meu iubit la nea Petrică, electricianul care m-a salvat din atâtea belele (ne)luminoase, cu toții (toatele) sunt idei și afaceri care au în spate un antreprenor. Chiar și salopeta albastră a lui nea Petrică (el poartă îmbrăcăminte de protecție wink wink), tot de un antreprenor a fost realizată.

Și-atunci, te loveste un zâmbet. Până la urmă, la 4 ace sau nu, cu pateul înfulecat în fugă sau foie gras-ul, gustat boem la Marriott, oamenii aceștia gălăgioși și întreprinzători îmi sunt simpatici.

Căci, unde-ar fi cafeaua noastră azi, fără ei și eforturile lor de a ne-o pune pe masă?