Consumul de Haute-Couture

Haute- Couture este un mijloc de a gândi individualismul într-o societate în care brand-ul dă clasă tradiţiei.

Se întâmplă deseori să fiu întrebată cum se educă gusturile, sau cât dintr-o judecată de gust păstrează o doză naturală de apreciere. Nu cred că există grade şi nici că proporţiile presupun cuantificări. Dar este de la sine înţeles că stilul s-a naturalizat, atât teoretic dar şi practic, în vreme ce judecăţile de gust au luat locul resemnărilor, potrivirilor şi dominaţiilor de scurt-metraj. Nu discutăm despre frumuseţe. Avem în vedere un subiect care în plin postmodernism îşi scrie cu multiplă creativitate povestea: la finalul ei, de fiecare dată, semnează un individual. Aşa am ajuns să cumpărăm mai curând o semnătură în locul unui obiect, cizelând estetica de consum sub auspiciile brand-ului.

 

Ca mici deconstructivişti educați, ne dăm seama că pe scena marilor catedrale de consum, parada de eleganță are în spate tributuri înalte (cu sau fără zerouri) şi un design „industrial”. Haute-Couture a format cea mai restrânsă piaţă de consum, dar cu cea mai mare adâncime.

Problema este în continuare una de asumpţie “epocală”, cu toate capriciile şi criticile ei. Brand-ul a conformat individualismul estetic unui produs de consum care şi-a clasat obiectivele şi instrumentele într-o manieră autonomă, până într-acolo încât a devenit singurul mijloc pentru a gândi diferenţele în materie de formă şi aparenţă. Nu este vorba despre universul îmbibat de glamour, despre laboratoarele de idei născute din schiţe creionate în unghiuri drepte, cu perfecţiuni de mână, despre siluetele cu viaţă de reflector, despre zâmbetele (ne)fabricate de pe prima pagină a unei antologii de frumuseţe. Aici intervine subtilitatea cu care, printr-un referenţial autocritic puternic, Haute-Couture a propus societăţii contemporane un individualism transestetic, revoluţionând forma şi materia unui obiect.

 

Haute-Couture şi-a crescut politica unui cult al operei exonerate de clasicitate, una care a rămas, sub semnătura ei, doar aluzivă. Asta înseamnă să creşti nu vieţi colorate, ci vieţi prin culoare. Să născoceşti standarde, complexe, societăţi de consum, cu toată responsabilitatea pluralului armonizat.

Individualul îşi păstrează aici rolul unei detaşări: a autorului şi a purtătorului, deopotrivă, faţă de un cotidian inert. Atât în creaţie, cât şi în consum, modul de viaţă (pre)lucrat este cel care se dă sub o semnătură. Într-o piaţă în care orice poate fi tolerat, neimplicând o unanimă acceptare, civilizaţia fashion şi-a construit ierarhiile unei tradiţii postmoderne.

 

Referenţial, Haute-Couture a generat simboluri, semne, idei, structuri şi într-un fel bizar, pe deplin înzestrat cu voinţă de putere, oameni. Ei sunt cei care au făcut ca în agonia consumerismului, o semnătură să degajeze stilul de o conduit de complezenţă.

Desigur, toată lumea a plătit un preţ uriaş pentru asta: unii propria lor intimidate, alţii o viaţă într-o cutie de mătăsuri, alţii o stereotipizată şi neautentică intimitate, iar ultimii, cei mai străini acestei asceze a frumuseţii în cusături, o sumă de eforturi, cosmetizate, la rândul lor, în costuri obligatorii pentru o estetică recunoscută. Consumul de Haute-Couture a devenit indispensabil. Pentru identitatea unei poveşti cu gust, spusă într-un anumit stil, judecata individualului a fost primul pas pentru a decide de ce o asemenea istorie fără sfârşit poate fi spusă doar de creatorii şi consumatorii unei semnături. Cu toate astea, dacă întrebi un consumator ales random de ce ai ales un asemenea brand, în ciuda deumirii lui, cu toate avantajele istoriei fabricate pe care o aduce, în construirea identităţii tale de consumator, o data ales, el îţi va răspunde cu sinceritatea austeră a cumpărătorului bagatelizat: “pentru că îmi place”. Însă ori de câte ori te vei abţine de la interogaţie, şi îi vei mărturisi aprecierea ta onestă pentru o piesă de vestimentaţie care ţi-a răpit privirea, îşi va spune, fără să fie întrebat, “e un X”. E simplu să te ambalezi într-o semnătură. Pentru că în timp, ea a devenit o educaţie exersată a tipului de imagine care spune ce poţi fi dincolo de natural. Mai simplu spus, dincolo de stilul obişnuit şi de retrogradele noastre judecăţi de gust.

 

Aşa (cred) că s-a născut consumul de Haute-Couture: ca negociere a Individualului. Iar aceasta este o poveste spusă pe gustul meu. Ad literam. 

de OANA CAMELIA SERBAN