Ce nu te ucide, îţi aminteşte că eşti om

Dincolo de unicitatea preaslăvită a fiecărui individ, există un element identic în fiecare dintre noi ce ne înscrie într-un tipar bine definit. Convulsiile . Fie că le resimţim noaptea, înainte de culcare, în somn sau în timpul zilei, fie că le avem în luarea unei decizii sau în amânarea ei, atunci când ne gândim la o persoană sau fugim de o idee, există un fior de substanţă otrăvită în Om.

Tindem să credem că otrava se găseşte în aer, în apă, în mâncare, investim în produse ce vând iluzia purităţii, la colţ apar magazine sub egida „Sănătăţii şi Nemuririi”, frica de alterare este intens exploatată în industria emoţiilor şi, în timp ce ne intuim trăsăturile în spatele măştilor de gaze, otrava umană se zbate şi răzbate în noi.

În salonul în care aşteptăm cu toţii medicamente rulează Dr. Strangelove sau: cum am învăţat să nu-mi mai fac griji şi să iubesc bomba atomică.  Brusc, avem convulsii. Puritatea şi toxicitatea se definesc reciproc. Viciile noastre, fetişurile sunt  catalizatorii autenticităţii. Din acest punct de vedere, înclinaţia către lux şi un stil de viaţă risipitor pot fi considerate infecţii ale spiritului, dar la fel de bine justifică natura umană ce se înclină în faţa esteticului doar pentru că exaltă sufletul. Oameni suntem.   În octombrie citim, iubim şi revedem Kubrick.