Ce mică-i lumea!

David Lodge se numără printre ultimii mari romancieri ai literaturii engleze, desfăşurându-şi activitatea literară într-un moment istoric în care acumulările seculare au degenerat într-o criză a saturaţiei în care nimic nu se mai scrie, ci totul se rescrie, în care textul este detronat de discurs, autorul se aneantizează şi orice text devine un intertext (colaj de texte preexistente).

Titlul romanului lui Lodge presupune cel puţin două sensuri : unul ,,literal” care rezumă oarecum subiectul, oferind indicaţii asupra ,,temei“ şi un altul, care, pe o parte, orientează lectura într-o direcţie diferită, iar pe de altă parte, trimite printr-o subtilă aluzie intertextuală, la alte cărti.

Ce mică-i lumea! ( Small World ) este un titlu care se referă în acelasi timp la subiectul romanului (călătoriile nesfârşite ale universitarilor în diferite zone ale globului unde se ţin conferinţe, facilitate de dezvoltarea uimitoare a mijloacelor de transport aeriene), dar şi lumea ficţiunii, construită pe baza unui număr restrâns de clişee formale şi tematice, intriga construită pe tiparul călătoriei, devenind un pretext pentru o călătorie prin literatura lumii.  Totodată, titlul aminteşte de teoria “lumilor mici“, schiţată de Umberto Eco în “Limitele interpretării“.

Protagonistul legendei prelucrate de Lodge este un tânăr asistent universitar care îşi face ucenicia în lumea conferinţelor universitare. În toiul acestui ritual initiaţic, Persse McGarigle se îndrăgosteşte de o tânără pe cât de frumoasă, pe  atât de inteligentă. Fiindcă îi pierde urma, porneşte într-o urmărire ce îl va purta în întreaga lume.

Aşa cum sugerează numele eroului, Persse este un Perseu din miturile păgâne, un viteaz plecat să înfăptuiască isprăvi fără egal. Dar el nu este singurul cavaler (post)modern pornit în căutarea Graal-ului: Morris Zapp, Fulvia Morgana, Michel Tardieu şi Siegfried von Turpitz străbat lumea în lung şi în lat în căutarea faimei şi a privilegiilor socio-profesionale. Drumurile lor se interferează pe cât de accidental, pe atât de constant: duelurile verbale transformă conferinţele în turniruri intelectuale şi nu lipsesc intrigile de culise.

Graal-ul universitarilor este o catedră sponsorizată de UNESCO, o slujbă cu un salariu exorbitant, beneficiarul neavând de făcut mai nimic în afară de savurarea privilegiilor oferite de post. Unele dintre cele mai reuşite efecte parodice sunt generate în acest roman de alegerea numelor proprii, Lodge fiind convins de faptul că “romanul nu poate nicicând să reproducă neutralitatea“.

Numele lui Arthur Kingfisher, decanul de vârsta al criticilor din roman, trimite la legenda Regelui Pescar, celebrul arhetip al sterilităţii.

Numele lui Siegfired von Turpitz aminteşte de Cântecul Nibelungilor, originea numelui provenind din latinescul turpis care înseamnă sordid, necinstit, urât, aflându-se în perfectă consonanţă cu practicile nedemne ale universitarului german, iar mănuşa neagră de care acesta nu se desparte niciodată trimite la episodul Mâinii Negre din Capela Graal-ului.

Fulvia Morgana, aristocrata cu ferme convingeri marxiste şi insaţiabil apetit sexual este varianta postmodernă a seducătoarei Morgan Le Fay.

Prostituata în care Persse crezuse că o recunoaşte pe Angelica, era de fapt sora geamănă a acesteia, Lily Pabst, numele ei provenind din poemul lui E. Spenser – Crăiasa zânelor – , unde sintagma  lily pabst (sâni dalbi) face parte din descrierea unei tinere atrăgătoare şi senzuale.

Sybil Maiden reprezintă imaginea unei bătrâne domnişoare, amatoare de critică psihanalitică, numele ei însemnând în limba engleză fecioară, virgină.

Numele de Morris Zapp înseamnă în limbaj colocvial a comuta rapid, cu telecomanda, de pe un canal tv pe altul. El ,,sare“ dintr-o conferinţă în alta cu o vivacitate inepuizabilă. Inteligent, autor al unor prelegeri irezistibile, Zapp îşi “anihilează“ cu uşurinţă opozanţii din mediul universitar.

Dacă ar fi să tragem o linie, câţi dintre noi nu s-au săturat de cărţi care au o linie plată a acţiunii sau al căror final previzibil îl anticipăm de la început? ”Ce mică-i lumea!” schimbă registrul şi sparge tiparele, propunând un subiect inedit şi ancorat în realitate.

Un subiect tabu până acum – sexul – devine laitmotivul manuscrisului lui David Lodge, cititorul fiind frapat chiar de la primele pagini de lectură.

 

 

 

 

 

(Sursa foto: NYTimes)