Big Eyes: Ferestrele sufletului” cel mai nou film al lui Tim Burton, la cinema din 20 februarie

Izvorât din mintea excentrică a regizorului Tim Burton, „Big Eyes: Ferestrele sufletului” spune povestea incredibilă, bazată pe fapte reale, a pictoriţei Margaret Keane (Amy Adams, câştigătoare a unui Glob de Aur pentru acest rol). Filmul se concentrează pe momentul în care Margaret descoperă artistul din ea, succesul extraordinar al picturilor ei, precum şi relaţia ei tumultoasă cu soţul său Walter (Christoph Waltz), care căpătase faimă internaţională, asumându-şi munca ei.

Filmul „Big Eyes: Ferestrele sufletului” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 20 februarie 2015.

 O poveste mult prea incredibilă pentru a fi ficţiune, filmul „Big Eyes: Ferestrele sufletului” urmăreşte evenimentele scandaloase care au constituit una dintre cele mai mari fraude din istoria artei. La sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60, pictorul Walter Keane (Christoph Waltz) a atins un succes de neimaginat, revoluţionând comercializarea artei cu picturile sale enigmatice ale unor fiinţe plăpânde cu ochi mari. Adevărul straniu şi şocant este descoperit până la urmă: lucrările lui Walter nu fuseseră create de fapt de el, ci de soţia sa, Margaret (Amy Adams). Se pare că familia Keane a trăit o minciună colosală, care a păcălit o lume întreagă.

În 2003, scenariştii Scott Alexander şi Larry Karaszewski au aflat despre povestea stranie a lui Margaret şi Walter Keane, pictori cu mari vânzări ai anilor ’60. Intrigaţi, ei au început să cerceteze o poveste care va dura zece ani până să înceapă a fi produsă. „Reprezintă o piesă importantă a istoriei, pe care nimeni nu o cunoaşte”, spune Alexander. „Dacă nu ar fi adevărată, nu aş crede-o.”

Regizat de Tim Burton, cu un scenariu de Scott Alexander & Larry Karaszewski, filmul îi mai are în distribuţie pe Danny Huston, Jon Pulito, Krysten Ritter, Jason Scwartzman şi Terence Stamp.

Astăzi, Margaret are 86 de ani şi locuieşte la o oră de mers în afara oraşului San Francisco. Walter a murit în 2000, cu câţiva ani înainte ca scenariul să capete formă. „Scott şi Larry erau foarte entuziasmaţi şi voiau să facă lucrurile la fel cum le-am făcut şi eu, aşa că m-am simţit în siguranţă cu ei. Primisem deja alte patru oferte, pe care le-am refuzat, ceea ce e dificil de făcut, dar nu aveam încredere în ce vor face şi am spus nu”, declară Margaret. „Cei doi au făcut ca povestea să prindă viaţă”, mai spune Margaret despre scenariul lui Alexander şi Karaszewski. „Au găsit umor şi tragedie în poveste, este pur şi simplu nemaipomenit. Mă simt extrem de binecuvântată, având un film. E o adevărată onoare şi nu cred că o merit. Eu doar pictez şi, dintr-odată, se întâmplă asta. E ca un vis. E suprarealist,” adaugă ea.