Ştefana Samfira, multiplu de “cel mai frumos”

De multe ori visam la o casă frumoasă, un soţ iubitor, copii minunaţi şi ascultători, o carieră de vis… şi lista poate continua. În cazul Stefanei Samfira, viaţa i le-a oferit pe toate: “Imediat după terminarea facultăţii am predat timp de 3 ani actorie la Liceul Dinu Lipatti. După Studiile Aprofundate în Pedagogie, am rămas preparator în UNATC, apoi am dat examen şi am devenit asistent. Şi acum, după vreo 10 ani, mă pregătesc pentru examen pentru a deveni lector. În paralel, îmi continui şi viaţă de actriţă- joc, filmez; viaţa de familie – am un băiat minunat de 5 ani şi jumătate, un soţ minunat; viaţa de bussines-woman- am împreună cu soţul meu, care este designerul Cristian Samfira, un atelier de design vestimentar.”

Elegantine.ro: Fiind copil, te-ai văzut vreodată în postura de actriţă?

Ştefana Samfira: Nu tocmai. Îmi plăcea să-mi inventez – în mintea mea- poveşti  şi-mi dirijam visele (când dormeam) cum voiam eu aşa încât să-mi placă povestea. Îmi mai plăcea foarte tare, când mergeam cu părinţii mei la teatru, să stau în culise. Mă fascina momentul acela – pragul- dintre culise (când acorii erau ei înşişi) şi scena (când erau tot ei, dar nu chiar). Tipurile de concentrare de dinaintea intrării în scenă. Şi-mi mai plăcea foarte tare , momentul de la aplauze, când actorii ieşeau la rampa, lumina era puternică din faţă – eu, fiind în culise îi vedeam în contre-jour, şi doar câteva raze de lumină puternice ajungeau la mine, iar din sală se auzea un vuiet teribil. Bătăile de palme nu se disting, ci se creează un sunet special… e o atmosferă intensă, ca înainte de furtună, când e un anumit tip de tensiune în aer.

Nu m-am văzut în postura de actriţă, m-am născut în lumea actorilor, am crescut în lumea asta – actoria este un mod de a fi, nu o poţi constrage în nişte ore fixe de lucru. Un actor munceşte în permanenţă: de la observarea lumii înconjurătoare, la gânduri, comparaţii, discuţii … până la vise. Tot ceea ce faci se subordonează unui anumit tip de atenţie, care odată dobândit, nu mai dispare.

Elegantine.ro: Care a fost drumul tău pentru a ajunge persoana care eşti astăzi? (pe plan profesional)

Ştefana Samfira:  Concret: am văzut foarte multe spectacole, filme, am citit teatru, am început să-mi fac repertoriul pentru admitere din clasa a 11-a. Tot de-atunci am început să merg la Teatrul Pod- înfiinţat şi coordonat de minunatul Profesor Cătălin Naum. A urmat examenul de la UNATC, care a durat aproximativ o lună. Repertoriul era mare, aveam tot felul de teste, examenul scris, ateliere şi 3 etape în faţa comisiei. Eram aşa stresată, încât de la un moment încolo nici nu mă mai interesa dacă intru sau nu, voiam să se termine! Am slăbit 6 kg pe parcursul acelui examen. După facultate, m-am înscris la Studii Aprofundate în Pedagogie- nu exista Master, iar pedagogia era singura opţiune, aşa că am pornit şi pe acest drum. Nu m-am văzut niciodată de partea cealaltă a catedrei. Am făcut în paralel şi un master în Estetica filmului, mi-am dat toate examenele şi acolo, dar nu am mai avut timp să-mi finalizez lucrarea de absovire. În consecinţă, am încă o restantă. A urmat , firesc, Doctoratul. Am lucrat 5 ani la el. L-am luat cu Magna Cum Laudae în luna martie 2009 sau 2010, nu mai ştiu.

Imediat după terminarea facultăţii am predat timp de 3 ani actorie la Liceul Dinu Lipatti. După Studiile Aprofundate în Pedagogie, am rămas preparator în UNATC, apoi am dat examen şi am devenit asistent. Şi acum, după vreo 10 ani, mă pregătesc pentru examen pentru a deveni lector. În paralel, îmi continui şi viaţă de actriţă- joc, filmez; viaţa de familie – am un băiat minunat de 5 ani şi jumătate, un soţ minunat; viaţa de bussines- woman- am împreună cu soţul meu, care este designerul Cristian Samfira, un atelier de design vestimentar.

Elegantine.ro: Ce părere ai despre artă? Consideri că aceasta este manifestată în viaţa ta doar prin prisma meseriei tale?

Ştefana Samfira: E aburd să reduci arta la o singură meserie! Arta , dacă stai să te gândeşti un pic, se regăseşte în orice. Până şi în felul în care îţi aranjezi mobila în casă sau în felul în care pui masa. Având un soţ designer (şi pictor) şi un fiu care atunci când pune mâna pe carioci (e la faza în care vrea să se facă “cariocistic”) nu-i mai trebuie nici desene-animate. Mai mult decât atât, de când l-am născut pe Sasha, mi-am descoperit un hobby nou – fac accesorii (nu le-aş numi încă bijuterii, mai am de învăţat). În toamna aceasta, m-am înscris la Târgul de Autor- Bijuterie Contemporană. Cum s-ar zice, îmi lansez o colecţie de accesorii. Deci, nu. Arta nu se manifestă în viaţa mea doar prin prisma meseriei mele.

Elegantine.ro: Cat de grea este viaţa de actor atunci când cortina se lasă?

Ştefana Samfira: Când faci ceea ce-ţi place, oricât ar fi de greu nu ţi se mai pare greu.

Elegantine.ro: Tu eşti o femeie frumoasă. Consideri că frumuseţea şi-a spus şi ea cuvântul la rândul ei în meseria pe care o practici?

Ştefana Samfira: “Frumuseţea nu reprezintă decât acordul, întâmplător, al unei majorităţi , asupra unui anumit tip de fizionomie ”- spune personajul meu – Francesca din “Hoţii de frumuseţe ” ( regia Chris Simion, Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti )

Faptul că oamenii te plac sau nu, nu are legătură cu aspectul exterior. Oamenii te plac dacă sufletul tău e frumos.

Elegantine.ro: Atunci când ai ştiut că vrei să urmezi această meserie, ţi-ai luat vreun actor ca model?

Ştefana Samfira: Nu funcţionez după acest principiu. Îmi plac foarte mulţi actori, cred că de la fiecare îmi place câte ceva, dar ca model, nu.

Elegantine.ro: Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta?

Ştefana Samfira: Sunt multe momente “cel mai fumos moment”. Cred că unul dintere cele mai frumoase momente este atunci când, pe scenă fiind, te uiţi în ochii partenerului şi te întâlneşti cu adevărat cu el, şi prinzi curaj să te arunci cu toată fiinţa ta în acea aventură de tip montagne-russe care este scena.

Elegantine.ro : Ce planuri/proiecte ai pentru viitor?

Ştefana Samfira: Nu-mi place să vorbesc decât despre lucrurile pe care le-am făcut deja, sau care sunt work-in-progress, pentru că întotdeauna există riscul de a nu se mai face şi atunci sună că te-ai lăudat şi-atât. Am proiecte, multe. Timp nu am.

Din toamnă (octombrie), vă aştept la teatru- La Palatul Copiilor- Sala Octavian Cotescu- să vizionaţi comedia “Servieta de Doc” scrisă de Zoscenko, cu studenţii din anul 3 actorie UNATC, sub îndrumarea mea. Este un proiect pe care l-am făcut în Tabăra de Teatru de la Călimăneşti ( care are loc de 5 ani încoace, în luna Iulie ). Este unul din cele 8 proiecte de Licenţă ale anului 3, din acest an.

Şi bineînţeles, vă invit şi la Teatrul Evreiesc de Stat, la “Hoţii de frumuseţe”, de Pascal Brukner, în regia Chris Simion. Este un spectacol despre frumuseţe.